FURNICA

De-un timp
mai lung de vreme,
Furnica locuieşte
La elefant în spate
Şi traiul îi prieşte.
Ea nu putea vedea
Decât o parte mică
Din elefantul mare
Şi-n mintea-i de furnică
Spunea că uriaşul
Nici nu ar exista,
Doar ea e importantă
Şi face tot ce vrea.
La fel susţine omul
Că nu e DUMNEZEU.
Desigur, e prea mare,
Nu-i vede chipul său,
Deşi stă pe pământ
De DUMNEZEU creat,
Se bucură de soare,
De câmpu-mbelşugat,
El spune că nu-l vede,
Că nu ar fi nimica;
Necredinciosu-acesta
Gândeşte ca furnica.