EVADARE -autor Mariana Dobrin

Des, din cubul meu de-acasă,
Cu pereţi nepăsători,
Care sadic mă apasă,
Mă teleportez prin nori.
Nu pun laţ, nici frâu la gânduri,
Slobode le-nvăţ să zboare
Printre stele rânduri, rânduri,
Printre păsări călătoare.
Şi cu ele-alerg mereu,
Bat pământu-n lung şi-n lat,
Stând comod pe-un curcubeu,
Mângâi cerul înstelat.
Pot să mă preschimb în ploaie,
Marea să o-mbrăţişez
Şi din plete-mi fac şuvoaie,
Prin păduri mă furişez.
Stau pe-o margine de stâncă,
Sau pe buza unui râu,
Mă arunc în vale-adâncă,
Fur cleştarul din pârâu.
Fur şi aurul din soare,
Două pene de păun,
Plus mireasma de cicoare,
Toate-n suflet mi le pun.
Am să iau şi-un strop de rouă
Într-o cupă de la crin
Să vă dau în dar şi vouă
Când acasă o să vin.
După ce-am făcut o cură
De miresme cu răşini
Revărsate în natură,
Prin pădure, prin grădini,
Cu nespusă voluptate
Peste munţi arunc privirea
Pâna-n zări cu nori pictate
Şi ating nemărginirea.
Pentru astăzi e de-ajuns,
Ceasul din perete bate,
Orologiul său ascuns
Ţine grabnic să-mi arate
Că răbdare şi măsură
Să iau când la drum pornesc
Chiar şi într-o aventură,
Cele doua-mi folosesc.
Ceasul meu e prea grăbit,
Mă plantează în real,
Mă aruncă obosit
Într-un labirint banal.
Grijile ce-mi stau în cale
Ş-uneori îmi bat la uşă,
Le tratez ca stări normale,
Mie nu îmi pun cătuşă.
Mâine iar pornesc prin stele,
Visele nu au hotar,
Toate gândurile rele
Le poftesc pe uşă-afar’.

...........................................
Poate-aşa... din întîmplare
Vei citi aceste rânduri
Şi îmi pun o întrebare:
Care sunt a tale gânduri?

GOBLEN- lucrare Mariana Dobrin