PERLA NEAGRĂ


Un îngâmfat cocoşi cu mintea-i prea puţină
Şi-al lui harem pestriţ de cinci găini cam blege,
Când ar găsi-n gunoi prin praf mărunt şi tină
O mână de ovăz şi-o mică perlă fină,
Cu toţi, prea bine ştiţi, cam ce-ar putea alege:

Se bat înnebunite pe pumnul de grăunţe,
Înghesuindu-şi ciocul, aproape să şi-l spargă
Şi aprig scormonesc în praful cu seminţe,
Cioporul păsăresc cu-atât de mici dorinţe,
Neluând în seama mica şi fina perlă neagră.

Tot astfel omul care e dăruit cu har,
De se va naşte-n cruntă şi neagră sărăcie
Va fi lovit cu ură şi cu dispreţ amar,
De-acei cocoşi bezmetici, cu bani în buzunar,
Orgolioşi, prea snobi şi plini de-a lor prostie.

Pe uşă dacă-ţi intră cu fală sărăcia,
Fii sigur că ”amicii”se vor grăbi să plece,
Şi vor uita că tu le-ai dat prietenia,
Ei nu vor şti ce-nseamnă să-şi ţină omenia,
Te vor lovi tăios cu-a lor privire rece.

Şi toţi vor alerga c-un ban să miluiască
Pe-un cerşetor olog, bătrân sau prostanac,
Pe altul, ce preferă în stradă să cerşească,
Deşi e în putere, nu-i place să muncească,
Dar n-ar da niciodată la un savant sărac.

Eu cred că dau pomană, aceştia uneori,
De spaimă să nu fie de vreunul blestemaţi
Şi să-i împingă soarta s-ajungă cerşetori,
Dar niciodată snobii, nu vor avea fiori,
Că ar putea muri, cândva şi ei savanţi.