SEMNE

Strămoşii învârtesc o horă-n mine
Cu doine vechi ce-mi susură prin vine.
În albul calcar scoicile rescriu
A lor istorie pe care-aş vrea s-o ştiu.

Noptirea-n plete lungi mi se aşează
Şi urc pe stânca zveltă ce visează
La mări de-azur ce-au fost cândva apuse
Demult, departe-n altă eră duse.

Mă leg vânjos de vârful muntelui
Cu toate funiile vântului,
Urechea mea atent vrea să asculte
Povestea vieţii lui din piept de munte.

Miresme-adie umere de flori,
In stâncă scoici de-argint visează mări,
Păstrând pe forma albă şi subţire
Străvechi ceaslov din vremi de fericire.

Din munte-ncet deşuruberz o scoică
Şi-un melc spiral ce poate i-a fost doică,
Un ciob străvechi de oală smălţuită
Din pieptul stâncii-n taină adormită.

Copacii mişcă aripi fără pene,
Un cui de gând înfig şi caut semne
Şi zbor în hăurile din Olimp
În vremurile fără anotimp.

Autor Mariana Dobrin - 2002



Goblen - lucrare Mariana Dobrin

ZESTREA

Frumoasă ie românească
Te-ating sfioasă-nfiorată,
Că eşti comoară stărmoşască,
Eşti giuvaer, eşti nestemată!

Te mângâi ca pe nişte moaşte
Că spiritul străbun trăieşte
În pânza ce mă recunoaşte
Şi-atât de multe-mi povesteşte.

O Cosâmzeană te-a urzit
În şezători, cântând de dor
Şi-ncetişor te-a limpezit
Cu apă-adusă în ulcior.

Ţi- a adunat un câmp de flori
Pe-altiţă, pe ciupag, pe poale,
Să străluceşti în sărbători
Cu borangicul fin şi moale.

Când te-o-mbrăca să-i porţi noroc
La horă-n sat când o ieşi,
S-o prindă badea de mijloc,
Şi mândră-n horă va păşi.

Când jocul straşnic se porneşte
Şi sare colbul sub picior,
Parfum de floare răspândeşte,
Feciorii să-i îmbeţi de dor!

Mireasma – leac bun pentru soartă
E-a florilor de busuioc
Şi Cosânzeana ce te poartă
În viaţă va avea noroc.

Autor Mariana Dobrin -12 August-2010


Eu în expoziţia mea de artă populară de la şcoală
(ţin în mâini un leagăn)

TAINA MARAMEI

E plină de mister, e ancestrală,
Se plămădeşte în coconul mic,
Ce în povestea lui de vis, florală,
Construieşte-un strop de borangic.

Micul făurar sfârşind lucrarea,
Borangicu-ajunge în fuior,
Fusu-ncepe bucuros cântarea,
Jocul în vârtej ametitor.

Firele, ca razele de lună,
În marama fină sunt ţesute,
Şi în zestrea ei bogat se-adună
Cântecul străvechi şi doine multe.

O întreagă pulbere de stele
Peste faţă i s-a revărsat,
E podoabă sfâtă-a maicii mele
Când e sărbătoare mare-n sat.

E ca boarea lină-n prag de zori
Şi ca adierea de zefir,
O maramă e un câmp de flori,
Straluceşte … ca un patrafir!

Autor Mariana Dobrin -13 August 2010




Eu in Expozitia mea de arta popuara,
ii asez marama colegei mele, prof. de geografie

DOINA

Tu doină – cântec lin, duios
Pui aripă de vis la dor
Împaci iubitul mânios
Pe înserat, lângă izvor.

Ne cânţi în luncă ziua-întreagă
Pe iarbă şi pe fân cosit,
Prin codrii cu păstori, pribeagă,
Ţi-e cântecul neobosit.

Şi seara lângă foc erai,
Curgeai din fluierul vrăjit
Şi lacrimile le ştergeai
De pe obrazul necăjit.

Când inima era rănită
De dor de casă, de părinţi
Tu, doină, alergai grăbită,
Ştiai durerea să ne-alinţi.

Şi când vreunul dintre noi
În lumea celor drepţi se duce,
Te schimbi în lacrimă-şuvoi,
Boceşti căzută lângă cruce.

Nu poate nimeni să te uite,
Eşti moştenire sacră, veche,
Avem cărările-mpletite,
Noi suntem suflete – pereche.


Ator Mariana Dobin - 17 august - 2010

HORA

Rotundă ... ca o pâine caldă,
Ca o coroană boreală,
Pe toţi în bucurii îi scaldă
Ea, hora tradiţională.

Se joacă hora pe la noi
Cum se juca şi de moşneni,
Doi paşi în faţă şi-napoi,
Întocmai ca la Cucuteni.

O horă e cu drag jucată,
Că cercul ei e o magie,
Ca sorele se-nvârte roată,
De-acolo prinde energie.

Relicva de la vechii daci
Arată-n horă şase fete,
Trei cercuri, puse-n mod dibaci,
Păstrează-a sacrului pecete.

Un cerc de bază ce uneşte
Piciorele, el însemnează
Pământul ce ne ocroteşte
Şi rodu-i binecuvântează.

Iar forţa care generează
Fecunditate, dor de viaţă
E cercul ce îmbrăţişează,
De talie semeţ se-agaţă.

Şi forţa spiritului şade
Pe cap, în cerc superior,
Zeiţa-mamă şi naiade
Veghează-n horă protector.

Se ştie - cea mai sacră horă,
Ce-adună mitul zeilor
În incantaţia sonoră -
E hora căluşarilor.

Autor Mariana Dobrin- 10 august 2010

Goblen - lucrare Mariana Dobrin dupa Hora de la Aninoasa de Teodor Aman

OUL

Atâtea minţi prealuminate
L-au definit în mii de feluri,
De mult, chiar din antichitate
I-au scris poeme şi rondeluri.

Un ou cuprinde lumea-ntreagă,
Tot Universul e-ntr-o coajă,
Misterul vieţii-n ou se-ascunde,
E-o epopee, e o vrajă!

Divină e menirea lui!
E ciclul vieţii, nemurirea,
Mesajul ancestralului,
Legenda, mitul, primenirea.

Spre bucurie şi-nchinare,
Încondeiat a fost de om,
Cu flori, iubire şi răbdare,
Cu linii, frunze de la pom.

În haina nouă oul poartă
Mesaje pline de-nţelesuri,
Sunt pentru privitor o hartă,
Un alfabet cu multe sensuri.

Biserica e semn creştin
Şi crucea tot creştină este,
Simboluri pentr-un neam latin
De la puterile celeste.

Cunoaşterea, eternitatea,
Purificarea, apa, timpul,
Gândirea, moartea, pietatea
Cu ele ou-şi umple chipul.

Se desenează linii fine
Orizontal sau vertical,
Garoafe, spice şi albine
Împodobesc un ou Pascal.

Şervetul, iia, steaua mare,
Ori brâul popii, grebla, plugul
Şi calea rătăcită-apare,
Lopata, şarpele şi rugul.

Un ou îcondeiat transmite
Uimire, bucurii-mpăcare,
Smerenie – sunt stări ivite
Când vezi măiastra lui lucrare.

La Paşti un ou se dăruieşte,
E obicei înălţător,
Culoarea roşie-aminteşte
De jertfă şi Mântuitor.

autor Mariana Dobrin -17 august-2010

ULCIORUL

Olăritul este vechiul meşteşug,
Este artă sacră cu puteri divine,
Har şi frumuseţe poartă din belşug,
Cu aceste daruri către mine vine.

Roata de olar e ca o magie
Pusă în mişcare de un meşter care
S-a împărtăşit din mitologie
Şi cu lutul intră în armonizare.

Aliat îi este soarele şi focul,
Florile câmpiei, apa de izvor,
Măna lui vânjoasă, ce cunoaşte jocul,
Face să răsara un frumos ulcior.

E ca o solie de la vechii daci,
Un răvaş cu slove încrustate-n lut,
Tălmăcirea slovei tu smerit s-o faci,
Cu iubire dusă pân’la absolut!


autor Mariana Dobrin- 16 august-2010

PLOSCA – MAGIE ŞI MESAJ

E un crâmpei rotund din trunchiul de copac
Pe care unii-l iau s-apridă câte-un foc,
Doar meşterii cu har din el minune fac –
O ploscă fermecată ce-aduce mult noroc.

Înfăţişarea ei atât de pitorească,
E-o lume de mesaje, istoria-ncrustată,
La nunta de români nu poate să lipsească,
De musafirii toţi pe rând e sărutată.

Se-asează-apoi cu grijă pe un ştergar frumos
La masă lângă miri, aproape de nănaşi,
Se umple cât mai des cu vinul tămâios
Şi iar mai face-o tură la mese, la nuntaşi.

Vesteşte bucuroasă pe cei ce sunt de faţă
Că azi în rândul lumii doi tineri au intrat,
Îi binecuvântează să aibă-o lungă viaţă,
Copii frumoşi şi sprinteni, belşug şi gând curat!


15 august -2010



PLOSCA – MAGIE ŞI MESAJ

ŞTERGARUL

Mâini maiastre cu arnici şi ac
Vise fermecate povestesc,
Cu migală o pecete fac
Din ştergarul nostru românesc.

O cicoare-albastră înfloreşte
Pe ştergar ţesut în nopţi cu dor,
Cănd în şezători se şi doineşte,
Acul mic aleargă mai cu spor.

Peticul de cer e-adus aproape,
Frunzele din codri seculari,
Scânteierea undelor de ape,
Norii care fug în zări hoinari.

Spicele de grâu şi fluturi mii
Pe ştergar s-aşază cătinel,
Florile din dealuri şi câmpii
Strugurii din via din Muscel.

Un ştergar e pus la loc de vază
Peste tot în case la bunici,
Şi la ploscă un ştergar s-aşază,
Mirii-l ţin frumos peste tunici.

Parc-ar fi pictate cu penele
Mândrele ştergare colorate,
Talismane sunt ce poartă-n ele
Semnele din vremi îndepărtate.



autor Mariana Dobrin - 14 august-2010


Expozitia mea de arta populara din scoala