ZESTREA-versuri Mariana Dobrin (in fotografie in costum popular -eu alaturi de mama mea-Vochita Stoian-PRIVIGHETOAREA MUSCELULUI- cel mai reprezentativ rapsod al zonei Muscelului)

ULCIORUL- versuri Mariana Dobrin, imagini si din expozitia mea de arta populara din scoala

PUTEREA TRADITIEI-MARINA DOBRIN - expozitia mea de arta populara din scoala

TAINA MARAMEI - versuri Mariana Dobrin si cu imagini din expozitia mea din scoala

Raiul -clip dupa versurile Marianei Dobrin

Daca ai venit la mine in vizita te invit la o cafea!!!!!!!!
http://www.youtube.com/watch?v=SF4WOET3Igs

Cine doreste mai multe informatii despre mine poate intra pe :
http://ro.netlog.com/marianadobrin

http://www.facebook.com/marianadobrin
blogul meu: www.marianadobrin.blogspot.com
Pagina lui Dobrin Mariana din reţeaua literară, mergi la :
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/profile
Pagina Mariana Dobrin -mergi pe :
http://cititordeproza.ning.com/profiles/
Pagina Mariana Dobrin "Literatura si umor"- mergi la:
http://cititordeproza.ning.com/group/literaturasiumorul/
Pagina Mariana Dobrin "Literatura pentru copii/peterpan" - mergi la :
http://cititordeproza.ning.com/group/literaturapentrucopiipeterpan/

http://casa-gandului.ning.com/profile/marianadobrin

IPOSTAZE - autor Mariana Dobrin

De n-aş fi fost ceea ce sunt
Mi-aş fi dorit să fiu câmpie
Şi-n urmă pasul să-ţi sărut,
Tu să vibrezi cu frenezie.

Apoi, un timp, vreau să fiu soare
Mereu cu mine să te simt
Şi să te pierzi în răsfăţare,
Când blând pe umăr te alint.

Şi dacă foame o să-ţi fie,
Să nu te-ngrijorezi deloc:
Îţi tai din soare o felie
Şi-ţi pun trei raze la mijloc.

Când setea îţi va arde gura,
Mă schimb în ploaie, visătoare,
Cu drag servi-ţi-voi băutura
În cupa crinilor din floare.

Nu îmi displace nici pădure,
În vraja mea să te îmbrac,
Să te îmbăt cu-arome pure,
Să mă iubeşti şi eu să tac.

Dar cel mai mult vreau să fiu mare,
Cu valul alb, ameţitor,
Să te cuprind până în zare,
Ca tu să simţi cât mi-e de dor!

ÎN ZORI În zori - autor Mariana Dobrin

Fur aripile de la fluturi
şi le aşez la visele mele,
apoi le trimit
peste lume să zboare.
Închid ochii şi îmi imaginez
că sunt ... acolo unde vreau.
Pot să ajung pe o stea
sau mă preschimb
într-o gradină cu flori.
Timpul îl transform într-un fluviu,
nu-i dau voie să devină o fiară
care înghite, fără milă, tot.
Fac din el muzică-
vinul care umple cupa tăcerii,
îmi dă senzaţia de zbor
şi puterea să cuprind marea
şi cerul în pumni.
În orele de taină mă ajută
în căutarea silabelor
pe care le adun în cuvinte
care-mi povestesc
de ce apare şi dispare
curcubeul,
uneori îmi povestesc
despre TINE.

CULOAREA VISELOR- Mariana Dobrin

REZUMATUL EXISTENŢEI MELE - autor Mariana Dobri

Timpul,
o să-mi coboare umerii
tot mai mult.
Îi simt atingerea
cu remuşcări şi speranţe.
Sufletul îmi e încărcat de ele,
de ce-ar fi fost,
ori ce-ar putea să fie.
Dacă-n trecut
n-am fost o rază,
nici curcubeu
şi nici culoare,
poate voi fi,
de mai am vreme
lumină-albastră,
sau cer cu stele
scânteietoare.
Timpul,
m-ajunge din urmă
cu zbateri de-aripă
şi-aleargă
cu mine-n spinare.
Drumul, prea lacom,
mă soarbe-ntr-o clipă,
mă duce direct
spre-nserare.

ARTĂ POETICĂ - autor Mariana Dobrin

Ploaia şi
deodată stelele
s-au revărsat în afara cerului,
peste lume.
Unele s-au aşezat aici
în marginea albă a paginii
şi aşteaptă să se nască poemul
în camera tăcută cu pian,
sau pe strada îngustă a vechiului oraş.
Adun câteva sentimente,
le aşez pe hârtie,
modelând cu grijă
literele, cuvintele.
Îmi scot din piept inima
şi le încălzesc la flacăra ei.
Întinde mâna,
poţi să o atingi... să o săruţi!!!
Ai grijă să o aşezi la loc.
Din ea ies visele mele
ca nişte păsări
care fac autostopul
către inima ta
cu sonete medievale.

FĂRẦMA DE TIMP - autor Mariana Dobrin

Prea plinul din mine
mă-ndeamnă acut
să-mpart înzecit
bucurii şi lumină,
vă cer insistent
o fărâmă de timp
şi-un zâmbet
de care
speranţa-mi se-anină.
Prea mare e graba
ce sapă în noi,
prea mică răbdarea
de a ne-nţelege,
prea lesne cădem
în gheţar de uitări,
prea mare e ura
ce fructu-şi culege.
Prea aspru e drumul
pe care ideea
aleargă să-ajungă
la tine, la voi,
prea grea este calea
pe care răspunsul
se zbate să-ajungă-napoi.
Prea harnici clădim
ziduri reci între noi,
prea iute-mpletim
din spini seci o cunună,
prea iute o punem
pe-o frunte lovită
când simplu ar fi
să-i întindem o mână.

METAMORFOZE AMÂNATE - autor Mariana Dobrin

Mă voi schimba cu timpul
într-o amforă graţioasă,
cu rotunjimi frumoase,
pictate în culori.
La fiecare masă
voi sta doar eu cu tine
şi zilnic mă vei umple
cu minunate flori.

Voi deveni ulciorul
din care vei bea
vinul de sărbători
sau ceaşca din care
vei sorbi, pe îndelete,
cafeaua de dimineaţă.

Poate aşa mă vei săruta
de mai multe ori.

ACUARELA - lucrare MARIANA DOBRIN

EVADARE -autor Mariana Dobrin

Des, din cubul meu de-acasă,
Cu pereţi nepăsători,
Care sadic mă apasă,
Mă teleportez prin nori.
Nu pun laţ, nici frâu la gânduri,
Slobode le-nvăţ să zboare
Printre stele rânduri, rânduri,
Printre păsări călătoare.
Şi cu ele-alerg mereu,
Bat pământu-n lung şi-n lat,
Stând comod pe-un curcubeu,
Mângâi cerul înstelat.
Pot să mă preschimb în ploaie,
Marea să o-mbrăţişez
Şi din plete-mi fac şuvoaie,
Prin păduri mă furişez.
Stau pe-o margine de stâncă,
Sau pe buza unui râu,
Mă arunc în vale-adâncă,
Fur cleştarul din pârâu.
Fur şi aurul din soare,
Două pene de păun,
Plus mireasma de cicoare,
Toate-n suflet mi le pun.
Am să iau şi-un strop de rouă
Într-o cupă de la crin
Să vă dau în dar şi vouă
Când acasă o să vin.
După ce-am făcut o cură
De miresme cu răşini
Revărsate în natură,
Prin pădure, prin grădini,
Cu nespusă voluptate
Peste munţi arunc privirea
Pâna-n zări cu nori pictate
Şi ating nemărginirea.
Pentru astăzi e de-ajuns,
Ceasul din perete bate,
Orologiul său ascuns
Ţine grabnic să-mi arate
Că răbdare şi măsură
Să iau când la drum pornesc
Chiar şi într-o aventură,
Cele doua-mi folosesc.
Ceasul meu e prea grăbit,
Mă plantează în real,
Mă aruncă obosit
Într-un labirint banal.
Grijile ce-mi stau în cale
Ş-uneori îmi bat la uşă,
Le tratez ca stări normale,
Mie nu îmi pun cătuşă.
Mâine iar pornesc prin stele,
Visele nu au hotar,
Toate gândurile rele
Le poftesc pe uşă-afar’.

...........................................
Poate-aşa... din întîmplare
Vei citi aceste rânduri
Şi îmi pun o întrebare:
Care sunt a tale gânduri?

GOBLEN- lucrare Mariana Dobrin

CONFESIUNE - autor Mariana Dobrin


Până mâine
o să-mi adun
cu grijă toate visele
care stau în mine atârnate
ca nişte ciorchini.
Le voi spăla
de ploaia gândurilor negre,
cu mirul de la crini.
Apoi le voi aşeza la uscat
pe frânghii de stele
sub miraculosul copac
al speranţei.

DIVINUL ARTIST- autor Mariana Dobrin

Cireşul meu,
de la fereastră,
îmi spune că
e primăvară,
e o explozie de verde
şi-mi zice:
„hai la mine-afară!”
Întind o mână
printre ramuri
şi-i mângâi
minunata floare,
simt viaţa-n mugur
cum pulsează,
tandreţea
razelor de soare.
Cu greu
îmi dezlipesc privirea
de la podoaba lui
aleasă,
mireasma
florilor ... ca neaua,
mă copleşeşte,
intră-n casă.
Încerc să aflu
mici cusururi,
dar e-n zadar
a mea-ncercare;
rafinament,
dezinvoltură...
natura
din belşug le are.
Şi totu-n jur
e ca un vis:
parfum suav,
contur,
culoare;
oricât efort ar face omul –
e doar
o palidă-ncercare.
Chiar şi-o lucrare grandioasă,
cu har şi patos,
spun cam trist,
nu poate egala divinul,
El e fantasticul artist !!!


Acuarela - licrare MARIANA DOBRIN