deodată stelele
s-au revărsat în afara cerului,
peste lume.
Unele s-au aşezat aici
în marginea albă a paginii
şi aşteaptă să se nască poemul
în camera tăcută cu pian,
sau pe strada îngustă a vechiului oraş.
Adun câteva sentimente,
le aşez pe hârtie,
modelând cu grijă
literele, cuvintele.
Îmi scot din piept inima
şi le încălzesc la flacăra ei.
Întinde mâna,
poţi să o atingi... să o săruţi!!!
Ai grijă să o aşezi la loc.
Din ea ies visele mele
ca nişte păsări
care fac autostopul
către inima ta
cu sonete medievale.
2 comentarii:
Iti ating mana si o sarut cu mare bagare de seama, pentru a lasa visele sa se astearna tacute in zbor spre inima mea...Le astept cu drag,Katy
Katy, mare bucurie mi-a facut trecerea ta pe la mine. Iti multumesc pt. cuvintele delicate.
Te mai astept cu drag,
Mariana Dobrin
PS: imi cer scuze ca am observat asa tarziu comentariul tau.
Trimiteți un comentariu