Mi-aş fi dorit să fiu câmpie
Şi-n urmă pasul să-ţi sărut,
Tu să vibrezi cu frenezie.
Apoi, un timp, vreau să fiu soare
Mereu cu mine să te simt
Şi să te pierzi în răsfăţare,
Când blând pe umăr te alint.
Şi dacă foame o să-ţi fie,
Să nu te-ngrijorezi deloc:
Îţi tai din soare o felie
Şi-ţi pun trei raze la mijloc.
Când setea îţi va arde gura,
Mă schimb în ploaie, visătoare,
Cu drag servi-ţi-voi băutura
În cupa crinilor din floare.
Nu îmi displace nici pădure,
În vraja mea să te îmbrac,
Să te îmbăt cu-arome pure,
Să mă iubeşti şi eu să tac.
Dar cel mai mult vreau să fiu mare,
Cu valul alb, ameţitor,
Să te cuprind până în zare,
Ca tu să simţi cât mi-e de dor!
3 comentarii:
Cu bucuria regăsirii în acest spaţiu, te citesc şi recitesc cu multă plăcere...
Toate cele bune, cu sănătate, dragoste, pace şi lumină!
Cu prietenie,
TAUNUL
Asa cuvinte de rasfat
Nu merit nici dac-as fi soare;
E greu ca eu sa ma invat
Cu dorul tau asa de mare;
Umil ma pierd printre cuvinte,
Ascuns sunt, intre paranteze,
Nu pot cuprinde cu-a mea minte
Sintezele din antiteze...
[G.C.]
Stimate ANONIM, multumesc tare mult pt. lectura si versurile pline de umor!
Cu drag, M.D.
Trimiteți un comentariu