şi le aşez la visele mele,
apoi le trimit
peste lume să zboare.
Închid ochii şi îmi imaginez
că sunt ... acolo unde vreau.
Pot să ajung pe o stea
sau mă preschimb
într-o gradină cu flori.
Timpul îl transform într-un fluviu,
nu-i dau voie să devină o fiară
care înghite, fără milă, tot.
Fac din el muzică-
vinul care umple cupa tăcerii,
îmi dă senzaţia de zbor
şi puterea să cuprind marea
şi cerul în pumni.
În orele de taină mă ajută
în căutarea silabelor
pe care le adun în cuvinte
care-mi povestesc
de ce apare şi dispare
curcubeul,
uneori îmi povestesc
despre TINE.
CULOAREA VISELOR- Mariana Dobrin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu