o să-mi coboare umerii
tot mai mult.
Îi simt atingerea
cu remuşcări şi speranţe.
Sufletul îmi e încărcat de ele,
de ce-ar fi fost,
ori ce-ar putea să fie.
Dacă-n trecut
n-am fost o rază,
nici curcubeu
şi nici culoare,
poate voi fi,
de mai am vreme
lumină-albastră,
sau cer cu stele
scânteietoare.
Timpul,
m-ajunge din urmă
cu zbateri de-aripă
şi-aleargă
cu mine-n spinare.
Drumul, prea lacom,
mă soarbe-ntr-o clipă,
mă duce direct
spre-nserare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu