SEMNE

Strămoşii învârtesc o horă-n mine
Cu doine vechi ce-mi susură prin vine.
În albul calcar scoicile rescriu
A lor istorie pe care-aş vrea s-o ştiu.

Noptirea-n plete lungi mi se aşează
Şi urc pe stânca zveltă ce visează
La mări de-azur ce-au fost cândva apuse
Demult, departe-n altă eră duse.

Mă leg vânjos de vârful muntelui
Cu toate funiile vântului,
Urechea mea atent vrea să asculte
Povestea vieţii lui din piept de munte.

Miresme-adie umere de flori,
In stâncă scoici de-argint visează mări,
Păstrând pe forma albă şi subţire
Străvechi ceaslov din vremi de fericire.

Din munte-ncet deşuruberz o scoică
Şi-un melc spiral ce poate i-a fost doică,
Un ciob străvechi de oală smălţuită
Din pieptul stâncii-n taină adormită.

Copacii mişcă aripi fără pene,
Un cui de gând înfig şi caut semne
Şi zbor în hăurile din Olimp
În vremurile fără anotimp.

Autor Mariana Dobrin - 2002



Goblen - lucrare Mariana Dobrin