CRIMĂ PERMISĂ

Cândva-ntr-o carte am citit, da-n loc să-mi lămuresc problema,
Mai rău în ea m-am încâlcit şi tot mai mare-mi e dilema.
Redau din textul tălmăcit, ce l-am găsit în vechea carte,
Cuvintele le-am răsucit pe toate feţele, în parte:
“Când spiritul ţi-e ascuţit devine o infirmitate,
El poate înţepa cumplit, e-nstare să aducă moarte”.
E totul între ghilimele, aici, nu este nimeni mort,
Cuvântul încărcat de spirit, răspuns găseşte pentru tot.
Ideea care-ncet mocneşte, nu lasă spiritul să doarmă
Şi dintr-odată ea pocneşte cu forţa unui foc de armă.
Când ai răspuns la o-ntrebare şi o problemă-ai rezolvat,
O vorbă plină de savoare în criminal s-a transformat:
Nu mai există-acea problemă, ideea ei a fost ucisă,
S-a mai răpus înc-o dilemă, dar crima-aceasta e permisă.