SCRISOARE LUI BĂDIŢA CREANGĂ

Mai vino pe la noi, bădiţă Creangă! Ne este dor să ne mai spui poveşti
Şi amintiri hazlii şi buclucaşe din bojdeuca ta din Humuleşti.
Că azi poveştile sunt cam pe dos, nu mai au graiul blând, moldovenesc,
Sunt încărcate de picanterii, că-mi este jenă să-ţi mai povestesc.
Să ştii bădie, că acum Păcală, nu mai e fleţ ca-n basmu-ţi şugubăţ,
S-a înhăitat cu multe haimanale şi umblă să ne pună pielea-n băţ.
Nici ursul nu mai e certat cu vulpea, a devenit mai diplomat şi el,
A racolat-o-ntr-un harem de “dame” şi-ncing “afaceri la înalt nivel”.
Cocoşul are astăzi punga plină şi badigarzi şi-a luat de la Ivan,
Vreo douăzeci de draci, să îl păzească la vilă, la chermeze, la volan.
Iar fata moşului, atât de bună, ce-n vremea ta trudea cu-atâta chin,
Azi n-are chef să dea la orătănii, doreşte să se facă manechin.
Nici lupul nu mai bate-n poarta caprei, la uşa noastră bate şi cere să-i plătim
Facturi tot mai umflate, impozite şi taxe, de unde-om scoate banii, bădiţă,
nu mai ştim.
Scrisoarea mea, bădie, să te găsească-n pace! îmi pare rău că-ţi dau veşti triste, asta este.
În fiecare zi ne este dor de tine, când ai puţină vreme, mai scrie o poveste!